Cât am fost băiat în sat
Și la minte-am fost cam slab,
Iubeam tot ce întâlneam,
Mândrele nu le-alegeam.
Acu-ncep să-mbătrânesc,
Dar știu și cum să iubesc:
Iubesc numai ce-i frumos,
C-o mândră mă țin fălos.
Încă-s tânăr și mi-e bine,
Vorbesc dușmanii de mine,
Ce iubesc și lor le-ar place,
Nu-s ca mine, n-au ce-mi face.
Am fost învățat cam rău:
Să fac numai ce vreau eu,
Să adorm cu mâna-n sân
Și să beau numai ce-i bun,
Frică mi-e că-mbătrânesc
Și nu mai pot să iubesc,
Mândrele m-or părăsi
Și cu alții s-or iubi.
Refren:
Tare mult mi-a plăcut viața,
Să-mi petrec pân’ dimineața,
Anii de-aș putea întoarce
Aș ști din viață ce-as face.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru tinerețe și regretul pentru alegerile făcute. Vorbitorul își amintește cu plăcere de viața sa de odinioară, dar se teme de îmbătrânire și de pierderea iubirii.