Hei, nană, tu treceai
Aseară și fluierai
Pe la noi pe la fântână
Cu trăistuța după mână,
Duceai calul de zăbale
Pe drum la deal și la vale.
Hei, nană, te-auzii,
Dar n-avusei cum ieșii,
Maica mă pândea la poartă
Să vadă de plec la apă,
Găleata să nu mi-o dea
Să nu ies în calea ta.
Hei, nană, mâine seară
De mai treci, eu ies afară,
Maica-i dusă-n sat la clacă
Nu are cum să mă vadă,
Că mă mână dragostea
Ca să ies în calea ta.
Hei, nană, luna-i sus,
Eu ieșii, dar nu veniși,
Sus îi luna, jos îi norul,
Departe-i neica cu dorul,
Cred că-i place altă fată,
Nu-mi mai trece pe la poartă.
Sensul versurilor
O fată așteaptă în zadar pe cel drag, simțind dezamăgire și dor. Luna și norii devin martori ai tristeții ei, accentuând sentimentul de abandon și incertitudine cu privire la sentimentele iubitului.