Spune nană și nu minte
Că nu mi-a mai venit minte,
Că mă tem de vorba lumii,
Ce am eu cu ce spun unii,
Că-i vreme de când promit
C-am să mă duc la iubit.
Spune-mi, nană, cum îți este,
Ce mândră te mai iubește,
Tinerică ori bătrână,
Ce ți-a mai căzut la mână,
De-ai greșit eu voi afla,
Te iert de-o vrea inima.
Dar s-o ardă, nană, focul
P-aia de mi-o fi luat locul,
Locul în sufletul tău
Că tu ai fost puiul meu,
Cât oi fi te-oi blestema
Și pe tine, și pe ea.
Blestemul să fie-așa:
Să vă țină dragostea
Cât prafu-n drum neclintit
Când e furtună de vânt,
Cât bobu-n fața găinii,
Câte nopți nu latră câinii.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și furia unei persoane trădate în dragoste. Persoana blestemă pe cea care i-a luat locul în inima persoanei iubite, dorindu-le o dragoste efemeră.