Spune-mi, neică, spune-mi drept
De ce mă pierd când te văd,
Și în ochi de te privesc
De ce nu pot să-ți vorbesc,
Nu vorbesc, nu am cuvinte,
Numai ceva-mi vine-n minte:
E vreme să-ți amintești
Iar mi-ai spus că mă iubești.
Dragostile de demult
Au trecut ca frunza-n vânt,
Câte mândre-ai sărutat
Pe multe le-ai și uitat,
Pe mine spui că nu poți
Din suflet ca să mă scoți,
Sufletul ți-am alinat
Atuncea când ți-am cântat.
Neicuță, dac-aș putea
Din cântece ți-aș face
Grădină cu floricele
În fața căsuței tale,
Ți-aș presăra sub picioare
Crizanteme gălbioare,
Și toate să-ți amintească,
Nană, de dragostea noastră.
Mândrele de le-ai iubit
Care de rău m-au vorbit
Să le fi spus, puiul meu,
Că te iubesc când vreau eu,
Și-atunci când le-ai sărutat
De ți-am cântat le-ai uitat,
Măcar pentru un minut
De mine ți-ai amintit.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimente de dragoste și nostalgie față de o relație trecută. Naratoarea își amintește cu dor de momentele petrecute alături de persoana iubită și își exprimă regretul că aceasta a uitat de ea.