Spune-mi, nană, rău nu-ți pare
Că viața-i trecătoare?
Cum aș putea să spun „Nu!”
Că mă doare sufletul?!
Când ne-am cunoscut, neicuță,
Eram tineri amândoi,
Era frumos, era toamnă,
Ziceai că-ți plac ochii mei.
Spune-mi, nană, că n-ai vrea
Roata vieții să se-ntoarcă,
Tu să fii băiat în sat,
Eu fată nemăritată,
Rând pe rând anii ne trec,
Nu-i putem în loc opri,
Dragostea nu ne-o ia nimeni
Orice necaz am trăi.
Poate, nană, și acum
De rău ne vorbesc dușmanii,
Dar nu dăm doi bani pe ei,
Ne pasă doar că trec anii,
Tinerețea-ar vrea să plece,
Bătrânețea ar veni,
Ne-am iubit de tinerei
Și bătrâni ne vom iubi.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a amintirilor unei iubiri care a rezistat de-a lungul anilor. Dialogul dintre cei doi parteneri evidențiază acceptarea îmbătrânirii și valoarea dragostei împărtășite, indiferent de greutățile vieții.