Primăvara noaptea-i mică,
Nu-i de dus la ibovnică,
Nopțile sunt, nană, micucele,
De dragoste și iubit
N-o să avem vreme.
Că de vii în primăvară
Stai la mine de cu seară,
Mă lași și te duci, neiculiță,
Zorile să nu le-apuci,
De lume să fugi.
Că-i dragoste pe furate,
Nu vii ziua, vii în noapte,
Și-aș vrea, neiculiță, dragostea,
S-o-ncepem, neicuță, iarna
Că-i mare noaptea,
De te-ar prinde zorii, nu-i nimic,
Căci vecinii-or sta în casă,
N-or ieși de frig.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o dragoste secretă, preferabil consumată iarna când nopțile sunt lungi și frigul ține lumea în case. Primăvara, nopțile fiind scurte, timpul pentru întâlniri amoroase devine insuficient, forțând iubirea să se consume pe furiș.