Foaie verde samulastră,
Plecai cu taica pe coastă,
Pusei patru boi la jug
Și plecai cu ei la plug.
Eu mânam boii-nainte,
Taica începu să-mi cânte
Și-mi cânta tot cu suspin
De când era el copil.
Și-mi cânta, și-mi tot spunea:
– Ascultă, fetița mea:
Să cânți cântece de dor
De la poala munților,
Doina ce mi-e dragă mie
Din a mea copilărie.
Sensul versurilor
Cântecul evocă amintiri din copilărie, transmise de tatăl către fiică. Este un omagiu adus tradițiilor și cântecelor populare, plin de dor și nostalgie.