Am avut băiat
La mine în sat,
Doar m-a amăgit
Și m-a părăsit
Și din lăcrimioare
Am făcut izvor,
Sufletul pustiu
Se umple de dor.
De când a plecat
Eu l-am blestemat
La stele, la lună:
N-aibă viață bună,
S-aibă mândre multe,
Dorul să-l frământe,
Să nu-i fie bine
Pân’ n-o da de mine.
Nană, când mă vezi
Te sucești, te pierzi,
Dau timpu-napoi
Mă gândesc la noi,
Chiar de nu te dai
În inimă ai,
Rana de-odată
Tot nu-i vindecată.
Pentru inimioară,
Să-l vindec la rană
Am să-i pregătesc
O cină amară:
În loc de grătar
Pelinaș amar,
Iar în loc de vin
Rachiu de pelin.
Refren:
Pelin, peliniță,
Iarbă otrăvită,
Blestemați băieții
Ce iubesc și uită!
Pelin, peliniță,
Iarbă otrăvită,
Blestemați bărbații
Ce iubesc și uită!
Sensul versurilor
O femeie blestemă bărbatul care a părăsit-o, dorindu-i o viață nefericită plină de dor. Ea plănuiește să-i ofere o cină amară ca răzbunare pentru suferința pricinuită.