Neicuță, dragă neicuță,
De trei ori m-am blestemat,
De mă mai superi o dată
O să uit că mi-ai fost drag!.
Mă legăn de pe picioare
Atunci când nu-s lângă tine
Și mă-ntreb ce suflet ai,
De ce mă superi pe mine.
Din greșeală în greșeală
Ai trecut și n-am uitat,
Mi-a fost drag de ochii tăi,
Am suferit și-am iertat.
Orice rană cât de mare
Timpul o va vindeca,
Decât o viață amară
Mai bine stau singurea,
Lacrimile nu-și au rostul
Când minciuna-și face casă,
Chiar de îți umplu obrazul,
Dar și ele-s mincinoase.
Refren:
După orice supărare
De ce plângi ca să te iert
Și îmi ceri, neicuță-mi ceri
De lângă tin’ să nu plec?
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei femei într-o relație tumultoasă. Ea oscilează între iertare și hotărârea de a pleca, fiind rănită de minciunile și supărările repetate.