Neicuță, de m-ai minți
Că ți-e dor a mă iubi,
Să-ți fie viața amară
Ca pelinu-n primăvară,
Inima tot supărată
Cum e noaptea-ntunecată.
De nu mă minți, puiule,
Mândre-ți fie zilele,
Cu drag să îți treacă anii,
Să moară de foc dușmanii,
Tot pitit și pitulat
Pân’ la nana că mi-e drag.
Dragostea din inimioară
Nu pot să o dau afară,
Arde ca focul mocnit,
Se-aprinde din când în când,
C-are grijă neicuța
Să aprindă flacăra,
C-un sărut și vorbe bune
Iar pe foc inima-mi pune.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un jurământ reciproc într-o relație. Dacă iubitul minte, viața lui va fi amară, dar dacă este sincer, zilele îi vor fi pline de bucurie. Dragostea arde mocnit, reaprinsă de gesturile tandre ale iubitului.