Neică, neiculiță-al meu,
Lumea-n sat mă-ntreabă
Dacă ție, puiule,
Eu îți mai sunt dragă,
Eu le spun: – Nu știu nimic
Că ne-am depărtat,
Poate m-o iubi și-acum
Sau m-o fi uitat.
Neică, neiculiță-al meu,
Ce să spun la lume,
Că ne vedem așa rar
Și nu ne e bine,
Ne-auzim din când în când
Și mult suferim,
Numa-n visele de noapte
Mai des ne-ntâlnim.
Mă-ntreabă nana, mă-ntreabă
Dacă-i mai duc dorul,
Cum să-i spun că nu-i așa
Când nu mă ia somnul,
Adorm cu nana în gând,
Cu el mă trezesc,
Cum aș putea să nu-i spun
Că îl mai iubesc?
Viața merge înainte
Și noi suferim
În tăcere, puiule,
Că rar ne-ntâlnim.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și suferința unei femei din cauza depărtării de persoana iubită. Ea este constant întrebată de ceilalți despre relația lor și mărturisește că trăiește doar în visele în care se mai întâlnesc.