Pleacă nana-n căutare
Prin sate ca să se-nsoare
Și-auzii vorbind aseară
C-are-o mândră negrișoară,
E la iubit învățată,
Pe multe brațe culcată.
Nana n-o fi auzit
Cât mândra lui a iubit,
Nu-i mai știe, săraca,
Nici nu-i poate număra,
Cu ea nana-și face fală
Și nu bagă lumea-n seamă:
– Și ce dacă a iubit,
Pe nimeni n-a omorât!.
Săracă, mândră bătrână,
Cine-n brațe s-o mai țină?!
Nu se poate mărita,
În sat o știe lumea,
Numai de-o iei, nană, tu,
Ca să își schimbe satul,
Fii primul care-o iubește,
Mai târziu număru-i crește
Și se poate lăuda
C-a iubit ce a vrut ea
Și că nici la tine-n sat
Niciunul nu i-a scăpat.
Sensul versurilor
Piesa descrie un bărbat (nana) care se pregătește să se căsătorească, ignorând bârfele despre trecutul amoroasă al viitoarei sale soții. Versurile sugerează ironic că, după căsătorie, reputația femeii ar putea să nu se îmbunătățească, ci dimpotrivă.