Nană-al meu cu mândre multe,
Ți-a albit părul la tâmple,
Câte mândre-ai sărutat
De le-ai strânge-ai face-un sat,
Te-ai plimba pe drum la vale
Trecând pe la fiecare,
Aș veni, nană, și eu
Să mă plimb prin satul tău.
Aș veni, nană, și eu
Să mă plimb prin satul tău,
Să îți cunosc mândrele
Să-mi aflu dușmancele,
C-am auzit, auzit
Că multe m-au dușmănit,
Dar cu ce-s eu vinovată
Că tu bați din poartă-n poartă.
Mai găsește-ți, nană, locul
Că poate-o să-ți pierzi norocul,
Nu mai bate pe la porți
Să iei mândrele la toți,
Că tinerel nu mai ești,
Tu nu vezi că-mbătrânești,
Nici putere nu mai ai
Pe la toate să mai dai.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un bărbat în vârstă, numit nană, care este cunoscut pentru numeroasele sale aventuri amoroase. Naratoarea îl avertizează că ar putea să-și piardă norocul dacă continuă să curteze toate femeile, având în vedere vârsta lui.