Mi-a venit bărbatu-aseară
Tare supărat
C-a stat la cosit în luncă
Până a amânat,
Dar eu știu că m-a mințit
Și că nu-i așa,
Și-a uitat coasa-n grădină
La vecina mea.
– Bărbate, bărbate,
Ia aminte bine,
De n-asculți de mine
Va fi vai de tine,
De mai vii târziu
Și de mai minți iară
Nu-ți mai spăl cămașa
Și te țin afară.
– Lasă-mă muiere-n pace,
Nu mă mai certa,
Inimioara-i vinovată,
Ceartă-te cu ea,
Eu cu tin’ vreau să rămân
Pân’ bătrâni vom fi
Că tu ești a mea nevastă
Și avem copii,
Eu nu-s vinovat
Că inima mea
Mă scoală din somn,
Mă mână la ea,
Acu-s prea bătrân,
Nu-i pot cere mâna,
Dar din când în când
Mă duc la vecina.
– Fir-ai să fii de bărbat,
Prea mă necăjești,
Tu nu gândești că o dată
O să și plătești,
Rând pe rând anii s-or duce
Și-ai să-mbătrânești
Și-atuncea te-oi întreba
Pe cin’ mai iubești,
De mă vei striga
Ca să îți fac cina
Eu atunci ți-oi spune:
„Du-te la vecina!”,
Bărbate, bărbate,
Ia aminte bine,
De n-asculți de mine
Va fi vai de tine!
Sensul versurilor
O soție își ceartă soțul pentru infidelitate, amenințându-l cu diverse pedepse casnice. Soțul se scuză dând vina pe inimă și pe atracția față de vecina, recunoscând că o vizitează ocazional.