Mărie și Mărioară,
Ochii tăi mă bagă-n boală,
Cine m-o fi pus pe mine
Să prind drag și dor de tine,
Când ridici sprâncenele
Mă lasă puterile.
Mărie și Măriuță,
De-ai vrea să-mi dai o guriță
Drumul pe unde-ai veni
Cu flori l-aș împodobi,
Cu floricele mărunte
Că ești fată de la munte,
Cu flori multe, floricele,
Alea-s dragostile mele.
Măria neichii, Mărie,
Nu te-aș da daic-o pe-o mie,
Multe mândre-s frumușele
Nu-s pe plac inimii mele,
Multe-s frumoase pe lume,
Dar n-au ședere ca tine.
Dușmanii grija îmi poartă
Că stau seara pe la poartă,
De vorbele lor nu scap,
Spun că mândrele îmi plac,
Duc pe-o parte pălăria
Semn că mi-e dragă Măria,
Dar să-mi trăiască dușmanii
Și eu să le număr anii.
Sensul versurilor
Cântec de dragoste dedicat Mariei, exprimând atracția puternică și dorința protagonistului. În ciuda bârfelor și a dușmanilor, dragostea lui pentru Măria rămâne neclintită.