Mai coboară nană-n sat,
Nu ține murgul legat,
Nu-l mai ține priponit
Și vino cum ne-am vorbit,
Cu vorba nu mă mai ține
Că rupi inima din mine
Și-a aflat lumea prin sat
Că îmi ești, neicuță, drag.
De-o fi să vii la amiaz’
Te-oi aștepta la pârleaz
Lângă fântâna cu apă
Să beau din dor să-mi mai treacă,
Prin fân îți fac potecuță,
Din frunze de-anin umbriță,
Din otravă o perniță
Unde să dormi, neiculiță.
De-o fi să vii pe-nserat
Te-oi aștepta neică-n prag,
Mă rog la stele, la lună
Să facă pe drum lumină,
Drumul să nu îl greșești,
În alt loc să nimerești,
Că am o vecină rea
Și mi-e că te-o opri ea.
Sensul versurilor
O tânără își așteaptă iubitul să vină la ea, descriind locurile unde îl va aștepta și rugându-se să nu se rătăcească sau să fie oprit de vecini. Versurile exprimă dorința și nerăbdarea ei.