Lele, Doamne, ce să fac,
Sunt bătrân, mândrele-mi plac,
Merg în sat la câte una,
Mâine mă vorbește lumea,
Nu știu, lumea mă pândește
Ori mândra de drag vorbește,
Spune pe la vreo nevastă
Să-mi facă netraiu-n casă.
Lele, Doamne, ce să fac,
Iubitul mi-a dat de cap,
Geaba, Doamne, sunt bătrân,
După mândre tot mă țin,
Merg la ele-o dată-n lună,
Dar tot cu inimă bună,
Pân-acuma tot mi-e bine,
Dar trece vremea ca mâine.
Copiii mari mi-au crescut
Și păru-n cap mi-a albit,
Inima nu-mi e bătrână
Și tot la iubit mă mână,
Au, au, mândruțele
Îmi mâncară zilele,
Acu-ncep să număr anii
Și mă-ntreb unde-mi sunt banii.
Refren:
Tinerețea mi-a trecut
Tot cu gândul la iubit,
Au, au, mândruțele
Îmi mâncară zilele!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unui bărbat în vârstă care, deși îmbătrânește, încă tânjește după iubire și tinerețe. El reflectă asupra trecerii timpului și a modului în care dorințele tinereții i-au consumat viața, întrebându-se unde s-au dus banii și tinerețea.