Joacă, joacă, bărbățele,
Joacă și mândrele tele,
Dar-ar boala nană-n ele,
Mă prind și eu nană-n joc,
Cărare fac pe mijloc.
Cărare fac printre ele,
Știu c-au fost mândrele tele
Și te iau să joci cu mine
Să-și amintească de tine,
Inima să le tresară,
Să nu aibă somn diseară.
Joacă, joacă, bărbățele,
Joacă și mândrele tele,
Joacă, țin capu-n pământ,
Nană, ce or fi având?!
Pe tin’ zic să te ia dracu,
Nu le-ai mai legănat patul.
Nu fi nan-afurisit
Și te uită când și când
Că au fost mândrele tele
Și mai bune, și mai rele,
Că și-acum văd că te cheamă
Ce nu le mai bagi în seamă,
Ori crezi că te joci cu focul,
Te văd ăi de ți-au luat locul,
Ori ți-e rușine cu ele
Că n-au fost prea bunicele?!
Sensul versurilor
Piesa descrie un bărbat care este invitat să danseze cu fostele sale iubite, stârnind amintiri și emoții. Versurile explorează teme de regret, nostalgie și potențiale consecințe ale acțiunilor sale.