Poate omul să greșească
Ulița, Doamne, și casa,
Dar eu am greșit prea mult
Când mi-am înșelat nevasta.
De-aia beau și sparg pahare
Și sufletul rău mă doare,
Că mereu muierea-mi spune:
– Într-o zi te las cu bine!.
Vai, ce foc și ce durere,
Nu-s aici mândrele mele,
Muierea de m-o lăsa
Ce-am făcut din viața mea?.
Refren:
Înainte nu pot merge,
Îndărăt nu mai am cum,
Orice-i spun muierii mele
Nu mă mai crede acum.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al unui bărbat care și-a înșelat soția și se confruntă cu consecințele faptelor sale. El se simte prins între trecut și viitor, incapabil să repare greșeala făcută și temându-se de pierderea persoanei iubite.