I-am jurat muierii mele
Că strâng bani și fac avere
Și că n-oi păcătui,
Cu nimic nu i-oi greși.
De la lună pân’ la lună
Muierea banii-mi adună
Și-n toată luna mă ceartă
Că am mai oprit din plată.
La muiere tot îi rabd,
Eu știu că din plată trag.
– Blestemat să fii, bărbate,
Mi-ai spus că nu faci păcate!.
– Muiere, știi ce-i păcat?
Dacă dai la om în cap!
Dar ca beau o bere mică
Și am câte-o ibovnică
De gândești că sunt păcate
Le-oi spune la popa toate,
Dar când oi îmbătrâni
Să uit drumul cârciumii,
Când mândrele m-or lăsa,
Num-atuncea le-oi spunea.
Refren:
Muncesc și bani știu că fac,
Dar de cârciumă mi-e trag,
Îmi plac și muierile,
Cum să strâng averile?!
Sensul versurilor
Un bărbat îi jură soției că va strânge bani, dar cheltuie o parte la cârciumă și cu alte femei. El încearcă să justifice escapadele sale, spunând că nu sunt păcate grave.