Luai rouă de pe flori
Fusei la trei vrăjitori
Să îmi facă, să-mi desfacă
De neica să nu-mi mai placă,
Că de când l-am cunoscut
Nu pot să merg pe pământ.
Fața-n rouă mi-am spălat
Să-l uit, dar nu l-am uitat,
Am luat apă și-am băut,
Dar de dor nu mi-a trecut,
Una dintre vrăjitori
Îmi făcu de dor să mor.
Vrăjitoare, vrăjitoare,
Vede-te-aș legată-n fiare
Și de mâini, și de picioare,
Mă-mbolnăviși și mai tare,
Când îl văd că-mi taie calea
Mă topesc ca lumânarea.
Neică, ce mult te-am iubit,
Nu știu dacă ai citit
În cartea ochilor mei
Vedeai dragostea-n ei,
Dragostea mea de mulți ani
Vorbită de-ai mei dușmani.
Refren:
Cu apă din trei izvoare,
Hai vrăjește, vrăjitoare,
Cu apa și busuioace,
De neicuța mă desface!
Sensul versurilor
O femeie îndrăgostită recurge la vrăji pentru a uita un bărbat, dar eforturile ei sunt zadarnice. Dragostea ei este atât de puternică încât o mistuie, iar vrăjile nu fac decât să-i intensifice suferința.