Fir-ar naibii dragostea,
Cum te mână, cum te ia,
Fir-ar să fie de soartă,
Cum te mână, cum te poartă!.
Am pierdut în viață multe,
Tot nu m-am învățat minte,
Zile-amare mi-am făcut
Numai pentru c-am iubit.
Nu pune preț, omule,
Pe cine nu trebuie,
Cântărește tot ce faci,
Să nu suferi, să nu taci!.
Refren:
Rabdă, rabdă, inimioară,
Tu-mi făcuși viața amară!
Când n-oi mai putea ce faci,
Pentru cine rabzi și taci?
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și amărăciunea față de dragoste, văzută ca o forță distructivă care aduce suferință. Vorbitorul reflectă asupra pierderilor suferite din cauza iubirii și îndeamnă la prudență în relații.