Douăzeci de primăveri
Au trecut ca ieri,
Se duc anii, se grăbesc,
Nu pot să-i opresc.
Nu-mi pare rău de nimic,
Multe-am mai pierdut,
Am trăit bune și rele,
Dar toate-au trecut.
Ce-am pierdut le-aș face iar
De-aș întineri,
Anii se duc rând pe rând
Și nu-i pot opri.
De-aș putea anii să-ntorc
Aș da-n lume tot
Și cred că așa ca mine
Ar face oricine.
Refren:
Anii tineri au trecut,
Douăzeci s-au dus de mult,
Douăzeci, iar douăzeci,
Viață, ce repede treci!
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra trecerii rapide a timpului și a anilor tinereții. Vorbitorul nu regretă nimic din trecut, acceptând atât momentele bune, cât și cele rele, dar tânjește după posibilitatea de a retrăi acei ani.