De-un an și jumătate m-am gândit
Ca să mă las de iubit,
Dar cum dracu să mă las,
Când văd pe-alții mi-e necaz,
Mai e și inimioara
Care mă mână și ea.
M-am gândit și m-am gândit c-ar fi mai bine
Să nu mai am dor pe lume,
Ăla om ce duce dor
Nu doarme noaptea ușor,
Doarme-un pic și se trezește
Și la cin’ i-e drag gândește.
Câteodată, câteodată mă gândesc
Că trec anii-mbătrânesc,
Că num-o viață trăim,
Tot mai bine-i să iubim,
Că de duci un pic de dor
Trece viața mai ușor.
De te mână, de te mână dragostea
La nevastă altuia
Stai cu gândul, stai cu gândul la nevastă
Ca să nu te păcălească,
Dar și dragostea-i așa:
Tu iubești pe-a altuia,
Tu iubești pe-a altuia
Și-altu-o iubește pe-a ta.
Refren:
Am să te-aștept, am să te-aștept, neiculiță,
Să vii să îmi dai guriță
Vino, nană, vino, nană, pe furiș,
Nană, că mă-mbolnăviși!
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea dragostei și a dorului, oscilând între bucuria de a iubi și suferința provocată de dorință și infidelitate. Naratorul reflectă asupra efemerității vieții și asupra importanței iubirii, chiar și atunci când aceasta aduce cu sine durere și complicații.