De-ți aduci, neică, aminte
De iubirea de demult
Să te gândești, puiule,
Cât de mult noi ne-am iubit,
Ne plimbam, neică, prin lume,
Știu că-ți era drag cu mine
Și nici acum n-am uitat
Când întâi eu ți-am cântat.
Îmi spun fetele prin sat
Că pe mine m-ai uitat,
Îmi spun că ai altă fată
Ori vor în ciudă să-mi facă,
Eu le-ascult, nu zic nimic,
Inima mi-o simt bătând
Când eu știu că e așa
Și-ți stă în brațe alta.
Nopți frumoase ce-au trecut
Să uităm ar fi păcat,
Dulceața iubitului,
Anii mulți ce ne-au legat
Chiar dacă tu m-ai uita,
Inima nu uită ea,
Când și când mândruța-ți cântă
„Nan-al meu, privire blândă”.
Refren:
Lacrima din ochișorii tăi să cadă
La mine când te gândești,
Ai stat la mine pe brațe
Și-acum pe alta iubești.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unei femei față de o iubire trecută. Ea își amintește cu nostalgie de momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită, dar este conștientă că acesta a uitat-o și iubește pe altcineva. Refrenul subliniază durerea și dezamăgirea provocate de trădare.