Ce stai, neică, supărat
Și bați satu-n lung și-n lat?
Ori dragostea ți-ai pierdut
De ești tare amărât,
Ori aștepți pe cineva
De-n casă nu mai poți sta?
Ți-o fi mândra supărată,
Gândești că nu vine-ndată.
Poate-ai să stai ani de zile
Și-o să mă aștepți pe mine,
Poate că mă vei striga,
Dar n-ai de unde mă lua,
Dar n-ai de unde mă lua,
Nici pe cine săruta.
Ți-am scris pe-o frunză de tei
Că mi-e dor de ochii tăi,
Ori tu, neică, n-ai citit
De răspuns nu am primit,
Ori frunza s-a veștejit
Și ce-am scris nu s-a văzut,
Ori eu, neică, nu-ți mai plac
De răspuns nu mi-ai mai dat?
Vezi-ți de mândrele tele,
Ți-o fi mai bine cu ele,
Azi cu una, mâine alta,
Așa o să-ți treacă viața,
Să umbli din sat în sat,
Să fii, neică, blestemat:
Multe mândruțe să ai,
Căpătâi nicicând să n-ai.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și dezamăgire într-o relație. Fata își exprimă supărarea că nu primește răspuns la dragostea ei și, în final, îl blestemă pe băiat să aibă multe iubite, dar niciodată fericire.