Câte mândrulițe
Eu am cunoscut
Pe toate, știu bine,
Că le-am păcălit,
Dar acum am una
Pe care-o doresc,
Nu știu cum să fac
Ca s-o păcălesc.
Fir-ar mândrulița
Că mi-a dat de cap,
Multe nopți și zile
Stau într-un oftat,
Nu știu: nu mă place
Ori necaz îmi face,
Pe altul iubește
Ori mă păcălește?
Fir-ar mândrulița,
Fir-ar blestemată,
O veni o vreme
Să plătesc-o dată,
Să ducă dor mult
Și să pătimească
Că pe min’ n-a vrut
Ca să mă iubească.
Fir-ar mândrulița,
Că-i așa de rea,
Nu-și mai face milă
De inima mea,
Că râde prin lume
Și merge cântând,
De mine nu-i pasă
Că stau tot oftând.
Refren:
C-aș lua-o-n brață,
Dar e-așa de hoață,
În ochi mă privește,
Inima-mi topește,
Doamne, ce să fac,
De-al ei dor eu zac,
Eu o chem la mine,
Râde și nu vine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorința unui bărbat pentru o femeie care nu-l iubește. El se simte neputincios în fața farmecului ei și suferă din cauza indiferenței ei.