Bate vântul, bate
Crengile se frâng,
Cu lacrimi în ochi
Aminte mi-aduc:
Când eram cu tine
Neiculiță-n sat
Multe văi și lunci
Noi doi am umblat.
Bate vântul, bate,
Florile se-apleacă
Și toate mă-ntreabă
De mai vii vreodată,
Eu le spun că vii
Și te-aștept în sat
Să mergem la vie,
Vremea-i de legat.
Bate vântul, bate,
Tot a vreme rea
Și mi-aduce dor
În inima mea,
Nu pot să adorm,
Să fiu liniștită
Când de tine știu
Că n-aș fi iubită.
Refren:
Te blestem, băiete,
Noroc să nu ai
De nu vii, băiete,
Gură să-mi mai dai,
Dacă m-ai iubit
Cu adevărat
Nu poți uita, nană,
Cât mi-ai fost de drag!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și suferința unei fete părăsite de iubitul ei. Ea își amintește de momentele frumoase petrecute împreună, dar și blestemă plecarea lui, simțind că nu mai poate fi fericită fără el.