Băiatul meu mă întreabă:
– Mamă, că mâine ești soacră!
Cum te porți cu nora ta,
Ai fi bună, ai fi rea?
Tu ești cam bună de gură,
Să n-aud pe bătătură:
„Au, fir-ar ea, nora mea,
Că nu-mi ascultă vorba!”
– Ascultă-mă, măi copile,
Nici cu ea nu-mi e rușine
Că-mi seamănă la făptură
Și e și bună de gură,
Dar am să mă port cu ea
Cum s-a purtat soacra mea,
O să fiu o soacră bună
Și-am să-i țin locul de mumă.
Dacă ceva nu îmi place
Mă fac că n-aud și-oi tace,
Mă port bine-n tinerețe
S-am bine la bătrânețe,
Să n-aud pe nora mea:
„Nu mai moare soacră-mea,
Fir-ar să fie de soacră,
Să mă scap de ea o dată!”
Sensul versurilor
Piesa prezintă o discuție între o mamă și fiul ei despre rolul de soacră. Mama își exprimă intenția de a fi o soacră bună, învățând din experiențele trecutului și dorind o relație armonioasă cu nora.