Au, au, fir-ar de iubit,
Lele, și cât am greșit
Că m-a aflat nevasta
Și nu mai am trai cu ea.
De-aia beau și sparg pahare
Și sufletul rău mă doare,
Că mereu muierea-mi spune:
– Într-o zi te las cu bine!.
Cine ca mine-o să facă,
Tot ca mine să petreacă,
Nu pot o vorbă să-i zic,
Dar rabd că eu am greșit.
Refren:
Cum să fac ca să o-mpac,
Doamne, ce necazuri trag,
Orice-i spun muierii mele
Nu mă mai crede de-o vreme.
Sensul versurilor
Piesa descrie regretul unui bărbat care a fost prins de nevastă că a greșit și acum suferă din cauza asta. El bea și se vaită, incapabil să repare situația și temându-se de consecințe.