Acum câțiva ani în urmă
O certam pe a mea mumă
Și-o-ntrebam de ce tot plânge:
– Maică, dorul mă ajunge,
Când vă știu departe-n lume
Să nu credeți că mi-e bine.
Pentru toți trei, mamă, plâng
Că la toți dorul vă duc,
Nu mă crezi acum pe mine,
Da-ți vine rândul ca mâine,
Ai și tu băiat și fată
Să vezi ce rău e când pleacă,
Rămâne casa săracă.
– Nu am somn și nu mi-e bine,
Plâng și eu, mamă, ca tine,
Fata mi-e departe-n lume,
Băiețelu-i lângă mine,
Dar pleacă și el ca mâine
Și eu singur-oi rămâne,
Când sunt mici îi vezi prin casă,
Când sunt mari se duc, te lasă,
Rămâi cu inima arsă,
Numai mamă să nu fi,
Să duci dorul la copii.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei mame al cărei copii pleacă de acasă și regretul unei fiice care își înțelege mama abia când trece prin aceeași experiență. Vorbește despre ciclul vieții și despre inevitabilitatea dorului de cei dragi.