Soacra mea e poamă aleasă.
Graieste lumea de soacre, că sunt rele și-ngânfate
Că sunt rele și-ngânfate
Dar vă zic că nu-i așa, asta nu e soacra mea
Asta nu e soacra mea
Soacra mea e poamă aleasă, știe să mă miluiască
Știe să mă miluiască
Ma alintă și mă-nvață și îmi dă povețe-n viață
Și îmi dă povețe-n viață.
Ea cu ochii e-n patru, găsește în fân și acul
Găsește în fân și acul
Dacă fac vreo boroboată, deodată-mi spune-n față
Ea deodată-mi spune-n față
Dar eu cânt și-o iau la joc și-i trece ura pe loc
Și-i trece ura pe loc
O cuprind și-o pup duios și-i fac sufletul milos
Și-i fac sufletul milos.
S: Haide soacră hai la joc, să-nvârtim sârba pe loc.
Se mândrește soacra mea, că are noră cum vrea ea
C-are noră cum vrea ea
Și-i cu inima-mpăcată, că mai are încă-o fată
Că mai are încă-o fată
Mulțumesc lui Dumnezeu, pentru soacra ce-o am eu
Pentru soacra ce-o am eu
Și-i urez cu sănătate să aibă parte de toate
Să aibă parte de toate.
S: Se mândrește soacra mea, că are noră cum vrea ea
Și-i mulțumesc lui Dumnezeu, pentru soacra ce-o am eu
Sensul versurilor
Piesa exprimă o relație pozitivă și neobișnuită între noră și soacră. Nora laudă calitățile soacrei, subliniind înțelegerea și afecțiunea reciprocă, într-un cadru tradițional.