Surioară, surioară,
Să iei seama către seară
De-o fi cer cu lună plină
Să știi că mi-e soacra bună,
De-i luna cu cornu-n sus
Soacra-i fulgerel aprins.
De-i luna cu cornu-n jos
Soacra-i vântul fioros,
Fulgeră pe bătătură
Cum naiba s-o mai strig „Mumă!”,
Mă pârăște la bărbat
Și-mi face din viață Iad.
Lasă, lasă, surioară,
Vine bărbatul diseară,
Îmbrăcă-te ca o floare,
Pune-i pe masă mâncare
Și-o țâră zeamă de prune
Și-ai să vezi că-s toate bune.
Cheam-o și pe soacră-ta
Să ia să guste și ea
Din mâna lu’ noră-sa
Să ia să guste și ea
Și-o țâră zeamă de prune
Și-ai să vezi că-s toate bune,
‘Ndeamn-o, surioara mea,
Să mănânce și să bea,
Oleacă zeamă de prune
Și-ai să vezi că-s toate bune.
Sensul versurilor
O femeie se plânge de soacra sa, iar sora o sfătuiește să îmbuneze situația prin diplomație și ospitalitate, oferindu-i soțului și soacrei mâncare și băutură. Piesa abordează relațiile dificile din familie, dar cu o notă umoristică.