Angelica Stoican – Poți Tu, Neică, Zice Zău

Of, lele, lică,
Și-am zis verde de-un dudău,
– Poți tu, neică, zice zău
Că nu te-oi fi iubit eu,
Că nu te-oi fi iubit eu?
Of, lele, lică,
– Ba nu, mândro, zău n-oi zice
Că ți-o fost gurița dulce,
Strugurel brumat din vii
Ca tine n-oi mai găsi.
Of, lele, lică,
Mândro, cât ai fost a mea
Toată lumea te cinstea,
Te cinstea și te iubea
Tot în omenia mea,
Of, lele, lică,
Dar de când ne-am despărțit
Spune-mi cin’ te-a mai iubit
Și cine te-a mai cinstit,
Și cine te-a mai cinstit.
Of, lele, lică,
Ierta-i-s-ar păcatul
Cui a lăsat oftatul
C-azi-noapte de nu oftam
Pân’ la ziuă tot muream!
Of, lele, lică,
– Oftezi azi, oftezi și mâine,
Rămâi neică fără mine,
Fără strugurel din vii
Că-i dragostea ta dintâi.

Sensul versurilor

Cântecul exprimă regretul și nostalgia după o iubire pierdută. Protagonistul își amintește de vremurile bune și se întreabă cine o mai iubește și cinstește pe fosta iubire acum că nu mai sunt împreună. Finalul aduce acceptarea faptului că dragostea lor dintâi s-a sfârșit.

Lasă un comentariu