Ochilor, faceți plimbare
De la deal până la vale
Vedeți neica ce gând are
De umblă pe drum agale,
Agale și abătut,
Are cu mine vreun gând.
Merge cu capu-n pământ
Bătut de necaz și vânt,
De vânt și de vreme rea,
După cine s-o uita?
Se uită cu milă-n urmă
Parc-ar fi bătut de brumă.
Omul care-i necăjit
Se cunoaște pe pășit,
Merge și se leagănă
Ca iarba pe măgură,
Că necazul din iubit
Dă ocolul la pământ.
Frunză legănată-n vânt,
Mor neică și mă aprind,
Când te văd pe drum trecând
Nu pot să zic un cuvânt,
Îmi vine să te cuprind
În bătaie pe pământ,
Cum cuprinde vulturul
În pădure puiuțul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă tristețea și dorul naratorului față de persoana iubită, observată de la distanță. Descrie sentimentul de neputință și compasiune față de suferința acesteia.