Ochii care m-au iubit
Se-ascunseră sub pământ,
Ochi adânci și neguroși
Ca lumina de frumoși,
Ochi adânci și neguroși
Ca soarele de frumoși.
Ochii care m-au iubit
Mi-au fost rază pe pământ,
Luminau dealuri și văi,
Ochi ca doi luceferi,
Când se lăsau nopțile
Luminau tot muntele.
Între noi s-a pus o lume,
Dar au lucit pentru mine
Și la capăt de pământ
Cu lumina m-au iubit,
M-au iubit, m-au-nconjurat,
Dragoste fără păcat,
Dragoste, floare de mai,
Doar o dată-n viață o ai.
Sensul versurilor
Cântecul evocă amintirea unei iubiri profunde și pure, acum pierdute. Ochii persoanei iubite, comparați cu lumina și luceferii, continuă să lumineze și să protejeze dincolo de moarte, simbolizând o dragoste eternă și necondiționată.