Mă-ntâlnii cu neicuța
Pe luncă la Izverna,
Se face că nu mă vede,
Dar din ochi nu m-ar mai pierde.
Eu-l întreb că ce mai face,
El îmi spune să-i dau pace
Că se-aud vorbe prin sat
Și de mine s-o lăsat.
– Neicuță, nu-i chiar așa,
Sâmbătă m-oi mărita
La Balta, la Sfodia
Acolo e soarta mea.
– Mândruțo, nu-i chiar așa,
Că și eu m-oi însura
Lângă tine la Prejna,
La Prejna, la Sfodia,
La Prejna ori la Costești
După mine-ai să tânjești.
Sensul versurilor
O întâlnire întâmplătoare între doi foști iubiți dezvăluie că amândoi se pregătesc de nuntă cu altcineva. Dialogul subliniază un amestec de regret și acceptare a destinului, cu un ton melancolic.