Mă gândesc, Doamne, demult
N-aveam casă, nici pământ,
Făcui casă, pusei vii
Și de toate la copii
Să n-aud mâine, poimâine
C-am trăit degeaba-n lume.
Dac-ar fi după dușmani
Mi-ar pune carnea-n cântar
Și-ar vinde-o la drumuri mari,
Ocaua cincizeci de bani,
Sângele l-ar bea cu litra
Să nu rămâie nimica.
Dă-mi, Doamne, dar nu-mi da mult,
Că nu-ți cer bani împrumut,
Cer noroc și sănătate
C-atunci sunt bogat de toate,
Mai dă-mi zile să trăiesc
Copilașii să mi-i cresc
Și să mi-i căsătoresc,
Să văd fericirea lor
Și-apoi, Doamne, pot să mor!.
Refren:
De-aș face ce zice lumea
Eu m-aș topi ca lumina,
Dar eu fac ce-mi taie capu’,
N-are ce-mi face nici dracu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o reflecție asupra vieții, cu recunoștință pentru realizările personale și dorința de a trăi pentru a-și vedea copiii fericiți. Este o rugăciune pentru sănătate și noroc, subliniind importanța familiei și a independenței.