Inimă, de ce mă frigi,
Ce tot arzi și nu te stingi?
Focul arde și se stinge,
Dar inima mea mă frige.
Ce să fac cu inima?!
Nu-mi dă pace, sărmana,
Că și noaptea când mă culc
Gândul undeva mi-l duc.
Eu îi spun inimii mele
Să nu mai ducă durere
Că tot așa mi-a făcut
De tot satul m-a știut,
Fir-al naibului să fie,
Ăl de m-o mai face ca mine.
Eu i-am spus inimii mele
Să nu mai ducă durere,
Eu i-am spus, ea nu m-ascultă,
Tot după frumos se uită,
Inimioară, inimioară,
Ți-oi pune zece zăvoare,
Zăvoare și-un lacăt mare,
Dragostea să-ți dea ocoale.
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința cauzată de o inimă care nu ascultă rațiunea și continuă să caute dragostea, aducând durere și expunere socială. Vorbitorul încearcă să-și controleze inima, dar aceasta rămâne neascultătoare, căutând mereu frumosul.
