Frunzuliță, meri domnești,
– Fetițo din Godinești,
Ce tot stai și te gândești
Și nu te căsătorești?
– Ba, eu m-aș căsători,
Dar nu știu ce-oi nimeri.
Oi nimeri om bețiu
Torc cu furca ca să-l țiu,
Torc cu furca, cos cu acul
Și el tot prin sat, săracul,
Vine dimineaț-acasă,
Ce foc, ce inimă arsă!.
Frumosul ți-l ia alta,
Urâtu-ți scurtă viață,
Dar dacă mă gândesc bine
Tot frumosu-i pentru mine,
Mai strigă pe la vecine,
Dar dimineața-i la mine,
Dar dimineața-i la mine
Și tot nevestică-mi spune.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă dilema unei fete din Godinești care ezită să se căsătorească, temându-se de soarta pe care ar putea-o avea. Ea anticipează un soț bețiv, dar în cele din urmă, acceptă ideea că, indiferent de probleme, el tot la ea se întoarce.