O măicuță atât îi bună
Cât ne crește și ne-adună
Și se culcă nemâncată,
Of, măicuța mea,
Numai mari ca să ne facă,
Se culcă pe pat de fân,
Of, măicuța mea,
Tot cu grija noastră-n sân.
După ce mari ați crescut
V-ați dus, v-ați căsătorit,
În lumea larg-ați plecat,
Au, fetița mea,
Și de mine ați uitat,
Acum mama nu-i mai bună,
Au, fetița mea,
Stă singură că-i bătrână.
Și când e pe pat de moarte
La toți ne trimite carte,
Ne cheamă pe fiecare,
Of, măicuța mea,
Să ne-mpartă ce mai are,
Iartă-ne, măicuța mea,
Of, măicuța mea,
Dacă ți-am greșit ceva.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea și recunoștința față de mamă, urmate de regretul uitării și neglijării ei la bătrânețe. Finalul este o cerere de iertare pe patul de moarte.