Două fete are maica,
Negruța și Oacheșa:
Una-i iute ca focul,
Alta-i lină ca dorul,
Una-i iute foc și pară,
Alta-i blândă căprioară,
Una-i soarele răsare,
Alta-i luna la culcare.
Primăvara cântă cucul,
Cum să le dau la urâtul?!
Nu le-arvunesc la urâtul
C-or da foc la tot pământul,
Pământul se pârjolește
Și lumea, Doamne păzește,
Ca para arde pământul,
Cum să le dau la urâtul?!.
Pe-unde treceți voi acum
Eu zburam ca vulturul,
O dată făceam târcol
Mi-alegeam puiul din zbor.
Grijă, maică, drumu-i lung,
Cu cine te-nhami la jug
Să nu trag-alăturea
Că porți jugul singurea.
Pe la noi e o credință
Să fie omul de viță
Și fălos, eu nu zic ba,
Să-ți lumineze casa,
S-aibă revolver cu plumb,
Să fie om pe pământ,
Grijă, maică, drumu-i lung,
Cu cine te pui la jug.
Vers refren:
Dor, doruțule!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă grija unei mame pentru viitorul fiicelor sale, reflectând asupra destinului și a alegerilor în viață. Ea își dorește ca ele să aibă parte de un viitor bun și se teme de potențialele pericole.