Angelica Stoican – Bate Vânt Peste Coline

Bate vânt peste coline,
Se rup fagi din rădăcine,
Se rup lemne, se rup fagi
Și se despart oameni dragi,
Oameni dragi cum suntem noi
Ne-au despărțit oameni răi.
Plânge inimioara-n mine,
Badeo, că mă las de tine,
De-aș ști că te-aș mai vedea
Inima mi-aș alina,
Dar drumul meu îi cotit,
Despărțitu-i despărțit!
Care din noi a greșit,
Badeo, de ne-am despărțit,
Tu ești frunte de bărbat,
Greșeala-i mare păcat!
Nu știu de ne-om mai vedea
Ori prin lume m-oi pierdea,
*Peste văi și peste munți
La străini necunoscuți*,
Lacrimi din ochi ți-or pica,
Pe mine m-ai căuta
Peste dealuri, peste șes,
Pe unde-o fi drum de mers.
Cin’ ne-o despărțit pe noi
Ducă-i corbii carnea-n văi,
Oasele prin corobăi,
Și ne-o despărțit pe noi,
Pe noi cin’ ne-o despărțit
Fie-i moartea din cuțit,
Din cuțit fără rugină,
Să moară fără lumină.