Am crescut copil sărac
Sus la munte într-un sat
În opinci și-un baibarac,
Piatra perină sub cap
Și măruță când crescui
Prin lume drumiț făcui
Și din lacrimile mele
La munte-s trei izvorele.
La sân crescui două fete
Și mor în casă de sete,
Deschid geamul către soare
Să văd vine a mai mare
Pe ea o crescui în sân
Să nu mi-o ia vreun străin,
Hainii calea-mi ținea’,
Dumnezeu alta-mi făcea.
Nu m-aș plânge-așa de rău
Că-l mânii pe Dumnezeu
Mi-a dat parte de copii,
Altă bogăție, nu-i!
Și-atunci când m-am supărat
Cu ei în gând m-am culcat,
Zorile de-au răsărit
M-au găsit cu ei în gând,
La munte-s trei izvorele
Tot din lacrimile mele,
Trece călător și bea
Și-o doină l-a alina.
Sensul versurilor
Piesa descrie greutățile unei copilării sărace la munte, dar și dragostea profundă pentru copii, considerați cea mai mare bogăție. Lacrimile trecutului se transformă în izvoare care aliniază călătorii, simbolizând speranța și reziliența.