Șogorițe v-am cântat
Și voi nu v-ați stâmpărat.. x2
Eu vă cânt ș-a doua oară
Să vă fac viața amară
Și atâta voi cânta
Până de voi oi scăpa
Scapă-mă, Doamne, de rele
De șogorițele mele.. x2
Și le strânge, Doamne, odată
Și le du-n lumea ailaltă
Că-acolo pot povesti
Și eu nu le-oi auzi
Tăte voi v-ați adunat
Și de mine v-ați luat.. x2
În seamă nu v-am băgat
Da mai mult m-ați ridicat
Am ajuns sus dintr-o dată
Că așa mi-o fost soarta dată
Multe-ați vrea să fiți ca mine
Asta vede orișicine. x2
N-o s-ajungeți niciodată
Să vă mai nașteți odată
Norocu-i la om dat
Nu poate fi cumpărat
Șogorițe-ați povestit
Mulți pe mine m-o iubit. x2
Da-amu eu vreau să vă spun
Că-s povești de om nebun
Mi-am iubit numa bărbatul
N-am stricat casa la altu
Nu-i de-ajuns ca să fii domn
Mai trebuie să fii și om.. x2
De-aia am ajuns dintr-o dată
C-am fost om cu lumea toată
Ș-am fost om de omenie
Toată lumea așa mă știe
Și harul care mi-i dat
Îi de la Domnul lăsat. x2
Sensul versurilor
Cântecul exprimă frustrarea cântăreței față de bârfitoarele "șogorițe" (rude prin alianță) și dorința de a se răzbuna. Ea subliniază că succesul ei se datorează bunătății și harului divin, nu unor circumstanțe necinstite, criticând invidia celorlalte.