Viața-n drumul ei ne poartă cu pas grăbit
Prea departe de tot ce-am iubit
În suflet se strânge-un ocean de dor
Când nu pot spre tine să zbor.
Iartă-mă, măicuța mea, că m-am depărtat
Dar mereu în gândul meu te-am purtat
Ești sfânta icoană, cerescul dar
Pe-al inimii mele altar.
Ref: Mama, Mariei i-ai prins în păr
Și te-au lins cu petale de măr
Roua ochii ți-au udat
Și pe-obraz mai adânc ți-au lăsat.
Mama, numele ți-l dezmierd
Îmi e teamă că am să te pierd.
Mama, lacrima fii a mea
Aș opri timpul în loc de-aș putea.
Nu pleca…
Mama.
Viața ta-i zidită toată în viața mea
Și mi-ai dat mereu putere din ea
Eu sunt peste ani rostul tău de-a fi
În mine trăiești zi de zi.
Poate n-am știut destul să-ți mulțumesc
Nici să-ți arăt ce mult te iubesc
Ești sfânta icoană, cerescul dar
Pe-al inimii mele altar.
Ref: Mama, Mariei i-ai prins în păr
Și te-au lins cu petale de măr
Roua ochii ți-au udat
Și pe-obraz mai adânc ți-au lăsat.
Mama, numele ți-l dezmierd
Îmi e teamă că am să te pierd.
Mama, lacrima fii a mea
Aș opri timpul în loc de-aș putea.
Uneori, fără voie, ți-am mai greșit
Aș fi putut cu mâna mea te-a durut
Iartă-mă, mama, că te-am rănit
Astăzi mâinile ți le sărut.
Mama, numele ți-l dezmierd
Îmi e teamă că am să te pierd.
Mama, lacrima vii a mea
Aș opri timpul în loc de-aș putea.
Nu pleca……
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de dragoste și dor către mamă, exprimând regret pentru greșelile trecutului și apreciere pentru sacrificiul ei. Vorbitorul își exprimă teama de a o pierde și dorința de a opri timpul.