Toată lumea zice
Că dragostea-i dulce
Că-i cea mai frumoasă
Cu ea să-ți faci casă
Că de la iubire
Ai și fericire
Dar când o-ntâlnești
Și-ncepi să iubești
Somnul mi te lasă
Liniștea te apasă
Și-ncepi să iubești
Ochii ce-i dorești.
Spune tu, bădiță
Cu ochi și guriță
De-ai iubit vreodată
Vreo frumoasă fată
N-ai dorit să-ți fie
O mândră soție
Dară tu, fetiță
Dalbă copiliță
Oare n-ai iubit
Și n-ai tăinuit
În sufletul tău
Un frumos flăcău.
Dragostea e bine
S-o ai lângă tine
Să n-alegi prin sate
Seara, pe-nserate
Să te latre câinii
Să știe vecinii
Dragostea-i frumoasă
Să o ai acasă
Să o culci pe brațe
Până dimineață
Și să-ți fie dragă
Pentru-o viață-ntreagă
Lai-li-li-li-lil-ri-ri
Dil-di-di-di-ri-ri-ri
Dil-di-di-li-li-li-li-li-li-li-li-li-li-li
Dil-di-di-li-li-li-li-li-li-li-li-li-li-li
Sensul versurilor
Cântecul explorează ideea dragostei și a căsniciei din perspectiva tradițională a satului românesc. Se vorbește despre frumusețea și importanța dragostei, dar și despre așteptările și emoțiile asociate cu aceasta.