Ninge nebun în suflet și afară,
Pământul veșmânt alb și-a pus astă seară,
Ninge cu dor, ninge cu stele,
Acoperă chiar și visele mele.
Ninge tăcut cu fulgi de argint,
Pădurea devine un alb labirint,
Ninge cu fulgi de catifea,
Acoperă dorul din inima mea.
Ninge discret, ninge senin,
Ninge cu doruri de tot ce-i divin,
Ninge cu stele, ninge cu luna,
Ninge cu șoapte de noapte bună.
Ninge cu aripi de înger sublim,
Ninge cu lacrimi de suflet senin,
Ninge cu doruri, ninge cu șoapte,
Ninge cu vise pierdute în noapte.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și dorință, folosind ninsoarea ca metaforă pentru sentimente profunde. Ninsoarea acoperă totul, inclusiv visele și dorul din inimă, creând o atmosferă de visare și introspecție.