De sărbătoarea de Crăciun,
Noi colindăm din casă-n casă,
Ne punem straie noi și calde,
Și stăm cu Dumnezeu la masă.
Ne punem straie noi și calde,
Și stăm cu Dumnezeu la masă.
Să se-ncălzească lângă vatră,
Că vine Domnul de departe,
Să-i facem patul să se culce,
Să-i dăm veșminte noi, curate.
Să-i facem patul să se culce,
Să-i dăm veșminte noi, curate.
Când marea stea va da de veste,
Pe toată fața pământească,
Și magii toți când vor veni,
La noi aici au să-L găsească.
Și magii toți când vor veni,
La noi aici au să-L găsească.
Nu-n peșteră ca-n alte dăți,
Dormind pe piatra vriguroasă,
În anu-acesta de Crăciun,
Vom sta cu Dumnezeu la masă.
În anu-acesta de Crăciun,
Vom sta cu Dumnezeu la masă.
În anu-acesta de Crăciun,
Vom sta cu Dumnezeu la masă.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria și sacralitatea Crăciunului, celebrând venirea Domnului. Credincioșii se pregătesc să-L întâmpine nu într-o peșteră, ci la masă, într-un cadru cald și primitor, alături de familie și de credință.