Măghiran cu patru foi
Mândru-i jocu-n sat la noi
Cu drag, tare-l învârtești
Ca la noi la Găinești.
Nu se joacă-n sat străin
Num-aici și la Mălini
Și la Slatina-n vecini
Că-s flăcăii buni 2x.
Zi mai zi cu fluierul
C-amu’ s-o-nceput jocu’.
Și iar verde siminoc
O intrat feciorii-n joc
Cu căciulele pe frunți
Parcă-s drăguți de la munți.
Pe picior saltă ușor
Fetele privesc cu dor
Că de mult n-o mai jucat
Și n-au sărutat 2x.
Jocu’ merge scuturat
Ca la Găinești în sat.
Una, două și iar trei
Și o dată pe călcâi
Saltă mândra, n-o lăsa
Și mai strigă lângă ea.
Mândra care joacă rău
N-o găsești în satu’ meu
Că flăcăii le-o-nvățat
Printr-un sărutat 2x.
Celea ce sărută bine
O-nvățat jocu’ cu mine.
Mândru jocu’ de feciori
Ca și câmpul cel cu flori
Joc și eu că-s fecioraș
Și mă țin după dobaș.
Bate doba, bate-o bine
Cum se bate-n sat la mine
Jucați bine pe bătăi
Pe-ntrecute mai 2x.
Ia lăsați jocu’ pe mine
Și-ați vedea că îl duc bine
C-așa-l ducea tata meu
Când era-n sat flăcău
Sensul versurilor
Piesa descrie un joc popular tradițional dintr-un sat românesc, plin de energie și bucurie. Se pune accent pe frumusețea dansului, pe legăturile dintre tineri și pe importanța transmiterii tradițiilor de la o generație la alta.